Angers, ziua 4: Ultimele pagini dintr-o poveste de neuitat

Joi marchează o zi tristă: proiectul se apropie cu pași repezi de un final pe care nimeni nu îl aștepta. Totuși, această melancolie pasageră nu ne-a putut împiedica din a avea o  altă zi cât se poate de încărcată și de frumoasă, sub cerul senin atât de rar în Țara Loarei. Răcoarea revigorantă a dimineții ne-a întâmpinat ca întotdeauna când am pornit către tramvaiul ce avea să ne ducă la stația Belle-Beille Campus, pentru ca, mai apoi, să ne îndreptăm cu toții către primul nostru curs comun din această săptămână, poate chiar cel mai interesant: o incursiune în realitatea virtuală, în lumi diverse și necunoscute multora dintre noi până acum. Sub îndrumarea domnului profesor François Thomas, am avut cu toții ocazia să plecăm din sala de clasă în vila visurilor noastre, pe șantiere de construcție, într-un atelier auto în care am schimbat bateriile mașinilor electrice fără a ne murdări sau accidenta (o lecție esențială în pregătirea viitorilor mecanici auto pentru a ști cum să evite orice risc) sau chiar în spațiu! După prânzul traditional diversificat, sănătos, dar și deosebit de gustos de la cantină, tot tramvaiul ne-a adus înapoi, în locul de unde am plecat, însă aventura noastră nu a luat sfârșit. Ne-am îmbarcat în tren și spre frumosul Nantes cu noi! Am fost cu toții plăcut surprinși să îl revedem pe domnul profesor François și să îl avem drept ghid în mica noastra escapadă de pe valea Loarei. Am început cu ce ne aștepta cel mai aproape de gară, tăcut și răbdător de secole: Castelul Ducilor de Bretania, cu zidurile sale impunătoare, pe care le-am escaladat cu vitejie spre a admira orașul de sus. Tot ceea ce am zărit de aici urma să fie explorat îndeaproape. Frumoasele stăduțe vibrante și pline de terase animate din cartierul central Bouffay ne-au condus pașii, aproape pe nesimțite, către piață, unde am fost încântați de domnul profesor cu o scurtă, dar fascinantă lecție de istorie. Nici Piața Roială nu a fost mai prejos, dar ceea ce ne-a atras cu adevărat atenția a fost faimoasa braserie La Cigale din Piața Graslin care își încântă clienții deopotrivă cu delicii culinare și cu designul interior clasic lucrat cu măiestrie în lemn încă din 1895. Fără să-l fi avut și pe amabilul domn François în acest tur, faleza Loarei ne-ar fi ascuns secrete sumbre, dar valoaroase. Astfel,   ne-am bucurat de o incursiune în vremea sclavagismului, când căpitanii de navă, sesizând oarece semn de împuținare a resurselor rămase, luau decizia barbară de a se descotorosi de femeile neputincioase sau chiar mai vrednice decât ei înșiși, doar pe seama unor dogme injuste.

Nu mai departe de câțiva pași de podul ce unea centrul istoric de insula Beaulieu dintre cele două brațe ale fluviului, se afla o altă minune, însă una inginerească și nu arhitecturală, ca până acum: un imens elefant mecanic ce plimbă, alături de cele 48 de tone ale scheletului său, vizitatori fascinați de toate vârstele și din toate colțurile lumii, zi de zi, de mai bine de 20 de ani. Nu am ratat nici Caruselul Lumilor Marine, însă nu ne-am putut bucura decât ochii minții la auzul descrierii fascinante a ghidului nostru, căci se închisese. Spre gară, privirile au continuat să ne fie furate de clădiri dantelate, verdeață luxuriantă și luciul apei în lumina apusului- imagini ce păreau parcă adevărate vise atunci când le rememoram în tren.